Foarte aproape de intersecția străzii Aurel Vlaicu cu bulevardul Dacia este un bloc de înălțime redusă care în pofida faptului că nu a fost restaurat niciodată frapează și azi prin frumusețea sa. Este opera unui arhitect deosebit de prolific înainte de Al Doilea Război Mondial, dar care a proiectat și după instaurarea comunismului în România – Tiberiu Niga.
Tiberiu Niga s-a născut la Arad, la 12 ianuarie 1906, într-o familie cu tradiție în domeniul arhitecturii. În 1919, familia Niga s-a mutat în București, întrucât tatăl său obținuse postul de arhitect al Direcției Generale a Căilor Ferate Române, de unde a ieșit la pensie în anul 1937.
A absolvit Școala de Arhitectură în 1930, continuând studiile cu o bursă de specializare la Paris (1932-1933), obţinută prin concurs. Din fișa sa de înscriere în Uniunea Arhitecţilor din R.P.R., filiala Bucureşti, completată în 1953 reiese că acesta a lucrat de la vârsta de 18 ani. În perioada 1924-1925, a lucrat la Societatea de construcţii „Acţiunea Economică”, fiind conductor; între 1926-1929 a fost conductor la Direcţia de Arhitectură a Ministerului de Finanţe; între anii 1928-1930 a fost angajat la Primăria II Negru, apoi între 1930-1931, la Casa de Credit a P.T.T., dar ca arhitect. Biroul său de arhitectură, situat pe Bd. Principele Mircea, numărul 8, a funcționat în perioada 1931-1939, între 1939-1948 preferând să lucreze în cadrul antreprizei inginerului C. Nicolau.
După 1948 a fost angajat în diferite institute de proiectare, precum: C.I.C. (1948-1949), I.P.C. (1949-1952), Proiect Bucureşti (1953-1957), I.P.C.T. (1957-1959 şi 1963-1970), I.S.C.A.S., (1959-1963), I.S.A.R.T. (1970-1973). Tiberiu Niga a fost preşedinte al Fondului de Arhitectură și membru în Comitetul de Conducere a Uniunii Arhitecţilor din România până în 1965 şi apoi între 1971-1979.
Începând din anul 1965 a fost profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, la catedra de proiectare pentru anii IV-VI, unde asistenţi i-au fost arhitecții Aurelian Trișcu, Radu Mănăilă şi Lucian Popovici .
La rubrica „activitate profesională”, arhitectul a completat: „anteproiecte şi proiecte definitive pentru circa 200 de construcții executate, peste 800 de studii și concursuri pentru felurite lucrări: locuinţe individuale, blocuri, case de birouri, diverse lucrări de arhitectură, decoraţie interioară, lucrări industriale, studii de urbanism”. Privind în lista impresionantă de imobile pe care își pune semnătura observăm că în perioada de dinaintea instaurării regimului comunist sunt majoritatea locuințelor individuale și a blocurilor de înalțime redusă, în schimb ansamblurile cu multe locuințe – după așteptările conducerii PCR s-au realizat în anii de după venirea comuniștilor la putere.
