În urmă cu aproximativ un secol şi jumătate, în anul 1853, în zona Obor-Lizeanu din Capitală începea construcția Morii lui Assan, prima moară cu aburi din ţara noastră. Atunci, bucureştenii păreau să fie îngroziţi de apariţia unei asemenea mori şi nu înţelegeau ce se va întâmpla în orașul lor din cauza noii invenţii.
Impresionanta construcţie a fost ridicată în Capitală într-o perioadă în care oraşul nu avea nici măcar o fabrică de cărămidă, prima fabrică de profil fiind înfiinţată doi ani mai târziu. Celebra moară a fost întemeiată de cătrei doi negustori: George Assan şi Ion Martinovici, urmând ca drumurile celor doi să se despartă în 1865. Pentru ca planurile aranjate cu grijă pe foi să se concretizeze, mai multe utilaje de la Viena au fost transportate pe Dunăre.
Invenţia care i-a uimit pe toţi
Pentru că era ceva nou pentru România, piesele componente necesare morii au ajuns cu dificultate în Bucureşti. Transportul cazanului morii a fost o adevărată peripeţie.
Acesta a ajuns de la Viena, la Giurgiu în circa două săptămâni, în timp ce de la Giurgiu, în Bucureşti a fost necesară o lună întreagă. Acest lucru s-a întâmplat din cauza faptului că nu existau poduri suficient de puternice încât să reziste la o greutate aşa de mare şi o mulţime de oameni au lucrat la foc continuu pentru a le face să reziste greutăţii.
Dificultăţi au fost şi în ceea ce priveşte ridicare coşurilor morii. Primul care a fost înălţat avea 24 de metri, o înălţime modestă pentru zilele noastre, însă atunci părea o adevărată minunăţie. Astfel, primăria a intervenit pe când coşul avea zece metri pe motiv că nu poate fi lăsată construcţia „să ajungă până la cer“.
O altă curiozitate ţine de modul în care au fost făcute reparaţiile la maşina de vapori, asta pentru că în România nu existau specialişti în acest domeniu. Prima reparaţie a fost făcută de un potcovar neamţ. În cele din urmă, oamenii au început să se obişnuiască cu noua minune a Bucureştiului şi au început să o găsească utilă.
De-a lungul timpului, moara cu abur de la Obor a fost botezată de locuitorii Bucureștiului sub diverse forme: Moara lui Assan, Moara cu valțuri, Moara de foc sau Vaporul lui Assan. În anul 1903 a fost sărbătorită o jumatate de secol de la înființare și cu acest prilej s-au mai adăugat câteva construcții, iar la clădirea principală în vârful turnului s-a pus un ceas mare, având dedesubt, în cifre de bronz, mari și vizibile de departe, anii 1853 – 1903. Ceasul lui Assan, care funcționa exact, a fost zeci de ani măsurătorul timpului pentru toți oamenii din cartierul Obor-Colentina. În luna iunie 1930 a fost transformată în Societate Anonimă pe acțiuni sub denumirea „Fabricele Assan”, care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri și culori, săpunuri și chit.
Situația după naționalizare
Moara de la Obor, modernizată constant de foștii proprietari, a fost naționalizată de comuniști în iunie 1948. După 1950, în zona Morii Assan au funcționat mai multe întreprinderi, printre care Fabrica de pâine „Grâul” și Fabrica de ulei „13 Decembrie”. O parte din utilajele morii au ajuns pe post de exponate la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida sau în alte instituții. În prezent, la Muzeul Tehnic din București poate fi văzut un cilindru din instalația morii cu aburi “Assan” din anul 1853, exponat care a fost achiziționat, la începutul secolului trecut, chiar de fondatorul muzeului, inginerul Dimitrie Leonida.
Distrugeri după 1990
Deoarece este vorba de un monument istoric, competențele administrative în cazul ansamblului Morii lui Assan revin Ministerului Culturii și Cultelor, respectiv Primăriei Municipiului București.
Primele distrugeri au inceput cu anul 1995. Au fost scoase cercevelele ferestrelor, splendid lucrate în fier forjat, precum și alte elemente decorative din zinc și plumb de la acoperitoare și turnuri. Plăcile de identificare a monumentului au fost smulse de persoane neidentificate. Arhiva și mobilierul de valoare, rămas de la foștii proprietari ai fabricii au fost valorificate ilegal de persoane lipsite de scrupule.
Utilajele fabricate la Viena înainte de anii 1900 au fost dezmembrate și vândute la fier vechi cu toate că erau piese de o deosebită valoare pentru istoria tehnicii.În prima jumătate a anului 2005 au început demolari executate în mare grabă și fără autorizațiile necesare la unele corpuri de clădiri ale ansamblului, dar și distrugerile deliberate provocate unor stâlpi și pereți chiar ai morii propriu-zise transformând într-o ruină acest monument istoric.
Astăzi, la mai bine de un secol şi jumătate, Moara lui Assan a ajuns o ruină, locul preferat al oamenilor care ani de-a rândul au furat materiale din construcţie. Şi nu doar hoţii au fost problema. Prima moară cu aburi din România a trecut şi printr-un incendiu puternic, care a condus şi mai mult la degradarea acesteia.
