Despre armeni se poate spune că au avut, dincolo de un simț înnăscut al negustoriei, o preocupare deosebită pentru viața spirituală. Leagănul civilizației armene este în jurul Muntelui Ararat, pe teritoriul Turciei actuale, loc din care se presupune că s-au extins în toate cele patru zări. Statisticile indică existența a 3 milioane de armeni pe teritoriul Armeniei actuale și 8 milioane în exteriorul granițelor acesteia.
Armenia este cunoscută pentru diferitele sale produse textile, fie că este vorba de brâuri, cuverturi sau covoare – acest lucru se datorează în parte și culorii kirmiz, o nuanță roșu-violet, denumită intuitiv de către arabi culoarea armenească. Interesant este faptul că această culoare este considerată la fel de importantă precum purpura din Imperiul Bizantin. Pigmentul se spune că este preparat cu ajutorul unei insecte ce trăiește pe stejarii din Armenia.
Cu toate acestea, kirmizul a devenit treptat culoarea violet, fiind întrebuințată actualmente destul de rar în diferitele materiale textile. Legendele spun şi că succesul armenilor la negustorie ar fi lăsat moștenire omenirii cel mai banal și totodată plin de semnificație gest: simpla strângere de mână. Aceasta avea ca scop creșterea încrederii dintre vânzător și cumpărător.
Biserica Armenească și complexul din care face parte
Cea mai veche biserică armenească din București datează din timpul lui Matei Basarab. Era o biserică de lemn. Mai târziu, pe locul acestei construcţii a fost zidită actuala Catedrală Armenească, conform planurilor arhitectului de aceeaşi etnie, Dimitrie Maimarlou. Biserica este construită după modelul Marii Caderale Armeneşti din Yerevan, cea mai veche catedrală din lume.
Biserica Armenească face parte dintr-un complex de clădiri și monumente strâns legate ca semnificație între ele – printre altele, aici se găsesc Muzeul și Biblioteca Dudian. Muzeul găzduiește diferite obiecte de cult, cărți, covoare și tapiserii. Alături de acestea, în curtea complexului se află bustul generalului Andranik Ozanian, militar și om politic care s-a remarcat în procesul de câștigare a independenței armene în luptele împotriva Imperiului Otoman, respectiv Țarist.
Nu în ultimul rând, avem steagul armean, format din trei dungi orizontale de culoare roșie precum rodia, albastră asemenea strugurilor și portocalie precum caisa. Asocierea cu fructele nu este una întâmplătoare, întrucât, dacă analizăm crucea aflată în imediata apropiere a steagului, descoperim fascinația poporului armean pentru motivele florale, pentru fructe și plante, în general, căci, până la urmă, se pare, crucea a fost inspirată de copacul vieții.
