Departe de tumultul turistic al Capitalei, în zona protejată Polonă – Aurel Vlaicu în urmă cu câțiva ani un imobil era prezentat ca un exemplu de bune practici în ceea ce privește restaurarea. Fără să aibă notorietatea clădirilor așezate la bulevard, bijuteria arhitectonică restaurată după planurile originale, de pe strada Aurel Vlaicu, colț cu str. Justinian, atrage privirile trecătorilor prin frumusețe și eleganță.
Imobilul a fost proiectat de arhitectul Sady Herivan în anii ‘30, iar restaurarea respectă planurile originale și este un model de conservare a patrimoniului modernist prin atenția deosebită acordată detaliilor, în contextul în care sute de imobile moderniste sunt mutilate ca urmare a izolării termice, a mansardărilor sau a altor intervenții ilegale – acoperisuri aplicate, balcoane închise, etc.
Privind clădirea de pe Aurel Vlaicu nu ai cum să nu rămâi uimit de frumusețea liniilor, chiar dacă imobilul se înscrie în categoria de blockhouse și anume locuințe comune, mai ieftine decât cele individuale. Acest tip de locuințe apar ca o necesitate în Bucureștiul interbelic a cărui număr de rezidenți este în creștere. E adevărat că apar lotizări în diverse zone ale Capitalei pentru lucrătorii diverselor instituții – dar există și proiecte individuale care caută să răspundă dorinței de nou a proprietarilor.
Bucureștiul este unul dintre orașele europene cu cel mai mare număr de imobile moderniste din Europa, patrimoniu neexploatat care riscă să dispară în următorii ani din cauza ignoranței și nepăsării.
