Muzeul Theodor Pallady este un monument privilegiat. Se mai numește și Casa Melik și este una dintre cele mai vechi și mai frumoase clădiri din București. A scăpat de răzbunarea boierilor, a scăpat de incendiul devastator de la 1847, care a distrus o mare parte din București, a scăpat de două războaie mondiale, ba chiar și de demolările din perioada comunistă.
De un singur lucru nu a scapat: de lipsa de apreciere a unei valori istorice. Casa Melik este o construcție unică, tipic fanariotă, care azi găzduiește o impresionantă galerie de artă.
Casa Melik, altădată
Când a fost ridicată, în 1760, era un adevărat conac cu toate cele de trebuiță. În curtea ei era și casa slugilor cu bucătăria, spălătoria, grajdurile și hambarele pentru fân. Toate acestea ocupau cam jumătate din strada de astăzi. Acum, a mai rămas doar casa, situată pe strada Spătarului, ce amintește că a fost construită de un boier cu rang de spătar.
În anul 1815, casa a fost cumpărată de un negustor armean, Chevorc Nazaretoglu, care a recondiționat-o și a lăsat-o moștenire fiului Agop. Acesta a lasat-o mai departe moștenire fiicei sale Ana, care s-a căsătorit cu arhitectul Iacob Melik. Fiind un susținător al Revoluției de la 1848, se spune ca Melik i-a ascuns în casă și i-a ajutat pe Ion Heliade Rădulescu, C. A. Rosetti și Ion Brătianu. Poveștile vremii mai spun că Mateiu Caragiale s-a îndrăgostit de frumoasa Ana și că ea a fost muza cărții ,,Craii de Curtea-Veche”.
Iacob Melik a renovat casa, dar i-a păstrat stilul original, din respect și recunoaștere pentru valoarea sa istorică. Rămasă văduvă, Ana a dorit ca după moartea sa, acea locuință să devină azil pentru văduvele bătrâne și sărace. Un nepot a contestat testamentul, a câștigat casa și a renovat-o cu ajutorul arhitectului Paul Smărăndescu, în 1920. Comunitatea armeană nu s-a lăsat bătută și, după un lung șir de procese, a redobândit-o și a reușit să o transforme în azil. Acesta a funcționat până în 1945, când autoritățile comuniste l-au desființat și au adus în casă familii de chiriași.
Din fericire, în anii `60, înstărita familie Gheorghe și Serafina Răut, aflată la Paris, a făcut o cerere către stat pentru a le fi atribuită o clădire în care să-și expună operele de artă, urmând ca apoi să le doneze statului român.
Theodor Pallady a locuit în una dintre locuințele acestei familii, la Paris. Între ei a existat o strânsă legătură de prietenie. Aproximativ 800 de picturi, gravuri și desene au rămas în posesia familiei Răut, după ce acesta s-a întors în țară.
Muzeul Theodor Pallady, astăzi
În anul 1971 a fost deschis muzeul care îi poartă numele marelui pictor român, Theodor Pallady. Aici este expusă întreaga colecție de artă a familiei Răut, de peste 1200 de obiecte. Cele mai multe opere aparțin lui Theodor Pallady, dar colecția cuprinde și lucrări de pictură ale școlii olandeze, engleze și franceze. Pe lângă desene și picturi, soții Gheorghe și Serafina Răut au colecționat și sculptură antică, piese decorative, egiptene, chinezești, indiene, dar și sculptură renascentistă franceză și italiană. Colecția nu este expusă permanent, în același mod, ci este împărțită în serii tematice.
Spuneam la început despre lipsa de apreciere a valorilor istorice și artistice. Într-o zi de vară în care terasele și parcurile erau pline, am fost singurul vizitator în muzeu. Parchetul îmi scârțâia sub picioare și la cel mai mic pas, amintindu-mi parcă de anii care au trecut peste acest loc.
Așadar, vă invit să descoperiți o casă monument istoric, o colecție de artă donată cu generozitate și muzeul celui mai bine vândut pictor român, pe Strada Spătarului nr. 22, de miercuri până duminică, între orele 11:00 – 19:00.
