Cunoscută și sub numele de Gara de Est, Gara Obor este o gară de dimensiuni reduse aflată în zona Piața Iancului – Obor. Această gară face legătura Capitalei cu estul și sud estul României, cu orașe precum Fetești, Ciulnița, Slobozia și Constanța. Gara a fost inaugurată pe data de 1 februarie 1903, în vremea Regelui Carol I.
Amplasamentul gării nu este unul întâmplător. Doi factori au jucat un important rol în alegerea locului: situarea oborului față de gară și poziția locului față de zona rezidențială a Bucureștiului. La momentul ridicării acestui edificiu, Gara Obor se afla la marginea Capitalei.
Există dispute cu privire la arhitectul care s-a implicat în proiectul de realizare al gării: după unele surse ar fi Petre Antonescu, unul dintre cei mai cunoscuți și mai prolifici arhitecți și promotor al stilului neoromânesc. După alte surse, arhitectul Constantin Giogolea, angajat la Servicul Lucrărilor noi CFR, ar fi proiectat și realizat gara cu ajutorul antreprizei Inginer Moscovici.
Stilul arhitectural în care este executată clădirea gării este neoromânesc. Acesta integrează în componența sa elemente de la începutul secolului al XX-lea precum portalul monumental cu arcada din piatră. Clădirea are trei etaje. La parter există o sală de așteptare, mai multe ghișee pentru procurarea biletelor precum și câteva spații comerciale.
Peroanele păstrează structura originală, intervenindu-se asupra lor doar la un nivel minimal. Starea generală de conservare, spre deosebire de alte clădiri de gară sau foste clădiri, este bună. Clădirea este înregistrată ca monument arhitectural.
În trecut, Gara Obor a fost legată direct de Gara Băneasa printr-o cale ferată ce străbătea cartierele Colentina și Tei. De asemenea, o altă cale ferată ce pornea din Gara Obor traversa șoseaua Pantelimon și apoi continua în zona Vergului, până la gara Titan Sud, care mai există și astăzi.
Foarte interesant este faptul că din punct de vedere istoric gara are o însemnătate aparte. În vara anului 1935 aici au sosit mai multe vagoane de marfă încărcate cu bunuri din tezaurul românesc, restituite de către URSS la ordinele guvernului sovietic. Paleta bunurilor restituite era variată: de la diferite documente și acte bancare până la bunuri particulare precum covoare, cărți, articole bisericești și hărți.
